Deci. deci, eu de multe ori sunt cu deci. Deci, cred ca este o chestie care tine de mai multe lucruri.
Cel putin in cazul meu simt ca ma copleseste un sentiment de Ass Burgers (Asperger's) de ala de nu mai am chef de nimic, nici de mine.
Grijile vietii reale sunt 2. Nu pot sa stau sa ma joc linistit cand ma gandesc ca sunt alte lucruri de facut, in casa, la munca, in viata etc. Sau in cel mai rau caz ca ma joc si nu produc bani.
3 cred ca este vina si a hype-ului si numarului ridicat de jocuri care tot apar si nu e ca ai avea FOMO dar undeva deep down atentia iti este furata de urmatorul si urmatorul si urmatorul nou titlu si tu desi ai un joc perfectly fine pe care trebuie sa il joci, reward bullshit din creier cap samd iti cere THE NEW THING.
Rareori este punctul 4 in care jocurile dupa o perioada chiar sunt plictisitoare. Overstay their welcome, lungite si intinse artificial, repetitive, lipsite de o progresie reala in joc decat de una artificala (urmatorul unlock de nush ce chestie sau inca un nivel la battlepass)
Raspunsul la intrebarea ta este
Nu stiu. Nimeni care sufera de asa ceva nu cred ca stie Cand sau daca vreodata o sa ajungem sa simtim satisfactia sau multumirea ca jucam ceva si aia e. Probabil ne trebuie o lobotomie sau ceva, un wipe MiB, o doza de nesimtire sa poti sa stai asa pe canapea sau la calculator, guilt free, sa te joci ore in sir (lucru care eu la varsta mea nu mai pot sa il fac sincer, cum stateam inainte, cu orele)
