E grav dacă mă plictisesc repede de jocurile noi?
-
Brudders, am o problema. Încep sa ma plictisesc foarte repede de jocurile lansate recent. Excepție vad ca a făcut Pragmata, pe care l-am terminat fără sa fac pauza de pipi.
Pe de alta parte, FH6, care mi se pare super misto, a început deja sa ma plictisească. Nu cred că-i vina jocului, mai mult a mea. Sunt atâtea de făcut, de colecționat si de concurat, încât ma simt ușor copleșit, apoi plictisit de copleșit. Si nu mai îmi vine sa joc - am senzația ca sastisfactia SUPREMA se tot lasă așteptată. In mod bizar, n-am simțit asta pe vremea lui FH3 sau Motorsport 2-3-4. Nici măcar cu GT7, la care tot bag cursele săptămânale.
La modul „Bun, dar eu când o sa fiu in sfârșit complet mulțumit de ce fac aici?” Mai pățește cineva chestia asta la 35 de ani, din care peste 20 îs de gaming?
-
Deci. deci, eu de multe ori sunt cu deci. Deci, cred ca este o chestie care tine de mai multe lucruri.
Cel putin in cazul meu simt ca ma copleseste un sentiment de Ass Burgers (Asperger's) de ala de nu mai am chef de nimic, nici de mine.
Grijile vietii reale sunt 2. Nu pot sa stau sa ma joc linistit cand ma gandesc ca sunt alte lucruri de facut, in casa, la munca, in viata etc. Sau in cel mai rau caz ca ma joc si nu produc bani.
3 cred ca este vina si a hype-ului si numarului ridicat de jocuri care tot apar si nu e ca ai avea FOMO dar undeva deep down atentia iti este furata de urmatorul si urmatorul si urmatorul nou titlu si tu desi ai un joc perfectly fine pe care trebuie sa il joci, reward bullshit din creier cap samd iti cere THE NEW THING.
Rareori este punctul 4 in care jocurile dupa o perioada chiar sunt plictisitoare. Overstay their welcome, lungite si intinse artificial, repetitive, lipsite de o progresie reala in joc decat de una artificala (urmatorul unlock de nush ce chestie sau inca un nivel la battlepass)Raspunsul la intrebarea ta este
Nu stiu. Nimeni care sufera de asa ceva nu cred ca stie Cand sau daca vreodata o sa ajungem sa simtim satisfactia sau multumirea ca jucam ceva si aia e. Probabil ne trebuie o lobotomie sau ceva, un wipe MiB, o doza de nesimtire sa poti sa stai asa pe canapea sau la calculator, guilt free, sa te joci ore in sir (lucru care eu la varsta mea nu mai pot sa il fac sincer, cum stateam inainte, cu orele) -
Sunt putine titluri intr-un an care chiar reusesc sa-mi captiveze atentia total. Generatia noastra a crescut cu jocuri facute din pasiune, a crescut cu tot felul de chestii inovative, cu riscuri asumate. E greu acum sa fim impresionati de titluri formulatice facute sa fie safe si sa atraga un public cat mai larg de casuals.
-
O chestie care ma deranjeaza la gamingul modern. Stiu ca suna un pic elitist, dar de cate ori trebuie in viata asta sa trec printr-un tutorial obosit care explica lucruri atat de basic ca ar trebui predate in scoala generala la materia gaming? Nu-mi amintesc sa fi fost atat de mult tinut de mana pe vremea famicom-ului. Si cumva am supravietuit si m-am bucurat maxim de anii aia.
-
Multiplayer cu prietenii, pe discord la un banter , de la o varsta cam asta e relaxarea mea... nu mai e ce a fost odata ... insa un joc ca KCD2 de exemplu m-a tinut in priza mult timp , am pierdut firul cand am fost plecat intr-un concediu de 1 saptamana si l-am lasat de-o parte ... dar e unul din putinele jocuri, din 2025 ce-i drept, care merita jucat pe indelete.