Splatoon Raiders

[Vlad]

Dacă @Leo nu ar fi insistat să accept codul de review pentru Splatoon Raiders, probabil că aș fi luat de la început seria Resident Evil.

Dar per total, experiența mea cu noul joc roguelike de la Nintendo a fost asemănătoare unui montagne russe: inițial mi-a displăcut până în punctul unde am pus la îndoială integritatea presei de specialitate care i-a dat note mari, dar după 2-3 ore m-a prins. Vreo 20 de ore mai târziu, am terminat povestea principală și am început să vânez comorile din secțiunea de post-game.

Dar ceea ce pot spune este că jocul m-a făcut să îmi pierd entuziasmul pentru simplă acțiune de a deschide consola seara. Cred că timp de vreo 2 săptămâni nu m-am mai jucat nimic. Pentru că, în primul rând, povestea este complet seacă. Nu are vreo întorsătură de situație, nu oferă vreo satisfacție enormă în momentul când îndeplinești o misiune dificilă, nu te face să te simți un om mai bun odată ce ajungi la final.

Mie îmi place jocurile care îmi dau impresia că am trecut printr-o călătorie de transformare. Or, Splatoon Raiders are un gameplay distractiv, elemente de RPG bine gândite (ușor de înțeles, greu de stăpânit la perfecție) și o doză sănătoasă de grind.

Mai am de vânat câteva comori și în ultimul timp mă bucur la maximum de modul multiplayer colaborativ: unde jucători din alte colțuri ale lumii se alătură aventurii tale, iar dificultatea nivelului crește proporțional cu vitejia lor. Este un concept interesant, care duce intensitatea jocului la nivelul următor. Dar din nou, nimic să îmi ofere vreo satisfacție enormă de a fi fost camarad de arme alături de o personalitate ilustră... nici măcar nu pot comunica în vreun fel cu restul jucătorilor, iar numele lor sunt modificate în mod intenționat pentru a nu putea ști nici măcar din care țară provin ajutoarele.

Înțeleg faptul că am rămas blocat timp de o lună cu un joc pentru copii. Nu sunt sigur dacă un copil de 8-12 ani ar înțelege în profunzime elementele RPG și tacticile necesare pentru a finaliza anumite niveluri. Dar abia aștept să termin cu Splatoon Raiders pentru a trece la povești ceva mai serioase. Voi scrie un articol ceva mai lung pentru site (și poate revistă, depinde de Leo). Dar am vrut să împărtășesc aici câteva gânduri dintr-un moment când am terminat cam 95% din ceea ce are de oferit jocul.

Recomand Splatoon Raiders celor care au copii sau sunt mari fani ai conceptului de third person shooter cu elemente rogue-like. În rest, cred că sunt exclusivități Nintendo care în mod clar merită mai multă atenție: de la Donkey Kong Bananza și până la Starfox și mult-așteptatul remake pentru Ocarina of Time, aveți multe opțiuni.

Deocamdată îi ofer nota 7.5, dar sper că încă 2-3 ore de joacă îmi vor îndulci puțin opinia.