Salutare tuturor!
Vreau să împărtășesc cu voi povestea pasiunii mele pentru home cinema, un drum lung alimentat de multă muncă, timp și satisfacții.
Totul a început în copilărie. Am fost mereu pasionat de filme, dar nu în sensul de critic de cinema. Memoria nu mă ajută să rețin regizori sau nume de actori pe termen lung, însă am realizat că acesta este un avantaj: mă pot bucura din nou de același film, după o anumită perioadă, ca și cum l-aș vedea "prima dată". Pasiunea pentru tehnologie am moștenit-o de la tatăl meu. El avea video recorder și făcea schimb de casete VHS cu prietenii pentru a le copia. Am urmat și eu același tipar când au apărut calculatoarele în viața mea: plecam cu hard disk-ul în rucsac la prieteni pentru a face schimb de filme, muzică și jocuri. În copilărie banii erau puțini, așa că doar visam la tehnologia din revistele Quelle sau Neckermann. Răsfoiam paginile și cream scenarii cu ce mi-aș cumpăra.
Anii au trecut, iar acum îmi permit mai multe. Desigur, totul vine cu sacrificii, dar mă ajută mult faptul că îmi place să realizez lucruri în regim DIY. Cu răbdare, am ajuns să construiesc un sistem home cinema incredibil de echilibrat. Consider că pentru a te bucura cu adevărat de un film, ai nevoie de un sistem audio excelent. La mine totul este calibrat, iar sunetul se aude exact așa cum a fost gândit de regizor, în limitele spațiului disponibil.
Pe partea video folosesc un videoproiector Optoma UHD38. Este un model foarte corect, care își face treaba excelent pentru gusturile mele. Ecranul l-am cumpărat inițial la o ofertă, pe alb, dar l-am modificat ulterior. A fost vopsit profesional de un vopsitor auto cu o vopsea specială pentru a deveni ecran ALR, optimizând astfel contrastul. Ecranul este de 120". Pe viitor plănuiesc un upgrade la un videoproiector laser mai performant, moment în care va trebui să revin la un ecran alb standard. Iar Videoproiectorul este capabil de 240hz in FHD cu input lag de 4.2ms
Partea audio este formată dintr-un receiver Onkyo RZ70. Un adevărat monstru cu 11 canale, configurat în sistem Dolby Atmos 7.1.4. Subwoofer-ul este un SVS PB13 Ultra dotat cu kit de upgrade STA1200. Vorbim despre o putere de 1200W RMS și 4000W Peak. Deși cifrele sunt masive, în urma calibrării îl țin setat la -18dB(din 60). Pare puțin, dar pentru un difuzor de o asemenea talie este extrem de mult. Pentru restul boxelor am mers pe mâna celor de la Indiana Line. Pentru față folosesc seria Diva, iar pentru surround am ales tot Indiana Line, dar variantele in-wall, încastrate în perete.
Cum vă spuneam, îmi place la nebunie să meșteresc și să fac tot felul de proiecte DIY, de la automatizări până la absolut orice îmi trece prin cap. Așa am descoperit pe un forum un proiect genial numit 4D Wind Effect. Bineînțeles că nu am stat pe gânduri și m-am apucat de treabă. Acum am sistemul complet implementat, cu două ventilatoare care generează efect de vânt în timpul filmelor. Partea faină este că track-urile pentru efecte le poți crea și singur, dar comunitatea din spatele proiectului a făcut deja o treabă uriașă. Sunt undeva la 350 de filme care beneficiază de acest efect până în prezent. Codul funcționează practic ca o subtitrare: când ajunge la un anumit moment în timeline, pornește ventilatoarele pe trei niveluri diferite de intensitate, în funcție de ce se întâmplă pe ecran. Este un efect extrem de reușit și chiar te transpune în mijlocul acțiunii.
Pasiunea pentru automatizări am dus-o mai departe și pe partea de control al luminii și al camerei, unde am integrat obloane exterioare și draperii electrice pentru o izolare luminoasă completă. În plus, am montat rolete speciale care completează ecranul și au rolul de a astupa peretele alb din fundal atunci când pornește filmul, eliminând orice reflexie nedorită. Toată povestea asta cu automatizarea a fost o mică provocare tehnică. În momentul de față folosesc o telecomandă Logitech care știe doar semnal IR, în timp ce draperiile și obloanele mele funcționează pe RF. Ca să rezolv problema, m-am folosit de o placă Arduino Uno care citește codurile IR de la telecomandă și controlează mai departe niște relee pentru a comanda echipamentele. Totul pornește spectaculos la o singură apăsare de buton și se strânge automat, în mod similar, la final.
Toată această experiență a cerut modificări serioase aduse camerei. A trebuit să optimizez spațiul atât pentru proiecție, adică să fie cât mai întunecat, cât și pentru acustică, care este sfântă dacă vrei un sunet corect. Marea provocare a fost însă ca spațiul să rămână primitor și cald. Fiind vorba despre livingul casei, a trebuit să găsesc un echilibru perfect între performanța cinematografică și design, astfel încât să fie și pe placul soției.
Las cateva poze, dar nu am mai recente, pentru ca, in momentul de fata, mai am alte proiecte in desfasurare, ce ocupa spatiu aiurea in living 
